Cu totii ne plangem de lipsa timpului. Dar nimeni nu realizeaza ca timp avem, numai ca il cam pierdem de aiurea si fara rost.
Ne place sa ne plangem ca nu avem timp. Dar irosim timp fara sa ne mai plangem sau sa observam.

99In fiecare zi te trezesti, te uiti la ceas si realizezi ca azi nu ai timp. Seara tarziu te uiti din nou la ceas si realizezi ca astazi deja este ieri.
Muncim mult prea mult ca sa mai avem timp de noi. Pierdem timp de pomana si apoi ne plangem ca niste noi nascuti.
Timp este, de dimineata cand te trezesti pana seara la somn, zi de zi, saptamana de saptamana, iar si iar … doar ca il facem mereu diferit.

Treaba cu timpul si cum ni-l manageriem este precum un labirint intortochiat unde cu greu poti gasi o portita de scapare. Ne zbatem pentru putinul timp pe care-l avem dar tot ramanem fara el intr-un final.
Simtim cum tot ramanem fara timp, cum nu mai avem timp sa le rezolvam pe toate. Oare sa fie din pricina lucrurilor inutile cu care ne tot complicam vietile? Daca am fi ceva mai chibzuiti oare ne-ar ajunge timpul? Toate aceste griji si necazuri ne irosesc timpul fara ca noi sa ne mai dam seama.

Mereu suntem pe fuga si ne multumim doar sa spunem ca nu mai avem timp pentru nimic. In aceasta graba continuua uitam cine suntem, ce vrem, pentru ce luptam, ce vrem de la noi, incotro ne indreptam si mai trist ca nu avem acel timp pentru noi de care avem asa mare nevoie.

Daca vom astepta sa avem timp liber pentru ceva sau pentru cineva, vom astepta mult si bine. Acel timp de care avem atata nevoie nu se astepata, SE FACE.