Așteptăm să iubim, visăm la iubire și la sufletul pereche în fiecare clipă a existenței noastre. Nu ne putem imagina o viață singuri fără atingerea și vorbele dulci, dar mai ales fără iubire.
Ne imaginăm diminețile alături de persoana iubită, serile pierduți în îmbrățișarea persoanei iubite. O viață fără iubire este ca nisipul în mijlocul furtunii deșertului.
Cu toate aceste purtăm o iubire pe care nu putem sau nu vrem să o împărtășim. Iubim acea persoană în secret. Nu avem tupeul sau pur și simplu ne este teamă să-i spunem ce simțim despre ea. Ne este teama să nu fim respinși.
Ne este frică să spunem ce simțim, ne este frică de consecințe. Iubirea lasă adesea urme, urme foarte adânci care dor după ani și ani.
Se spune că iubirea este reciprocă, nu-i chiar așa, putem iubi fără să fim iubiți sau să fim iubiți și să nu iubim. Durerea este și mai mare atunci când persoana căreia îi purtăm iubirea nu ne bagă în seamă.
Cel mai aiurea este atunci când te vezi cu acea persoana aproape zilnic. Atunci când mai vezi că acea persoană este cu altcineva este și mai grea lovitura. Simți cum iei „knockout”.
Iubirea ne poate transforma și schimba viața radical. Iubirea neîmpărtășită este foarte dureroasă pentru că te face să te îndoiești de tine și de forțele tale și te întrebi adesea cu ce anume ai greșit oferindu-ți dragostea și primind dezamăgiri și ură în schimb.
Iubim dar ce primim în schimb: indiferență, nepăsare, batjocură, ură, …
Mishu 